Monolog cu poezie

Singura poezie are mi-a placut:

Vino tu cu tine toata ca sa-ntruchipam o roata. Nichita

Bine ca dureaza doar 1 ora… Castigul este ca am mai socializat cu oamenii mai mult sau mai putin cunoscuti si intr-un fel am inchis un capitol demult uitat. Maine dimineata la prima ora aici. 🙂

La plecare am intalnit-o pe sefa agentiei (care m-a respins) si am ramas uimita. O babeta la 45 de ani, fara stil. O taranca. :)) M-am intalnit si cu o fosta colega pe care o cunosc de multi ani, acum sefa la aceasta agentie si ce crezi… o batoza, grasa si babita… care m-a pupat (ea pe mine:)) Era inclusiv si tipa cu care am dat interviul si atunci m-am felicitat in gand ca m-am dus deoarece altfel ramaneam cu o impresie gresita.  Agentia de la care plecat eu daca stau sa ma gandesc am avut de invatat un lucru. Rafinamentul. Si dintre toate babornitele, cine crezi ca a iesit prima din teatrul Elisabeta. Eu. 🙂

Bucuria a fost ca m-au recunoscut doua tipe pe care eu doar le mai cunosteam vag din vedere. Ele m-au abordat si mi-a facut placere sa vorbim. La una dintre ele urmeaza sa-i trimit cv-ul ca sa stie de mine. Lucreaza la realitatea. 🙂

La final domnul Horatiu ne-a rugat sa retinem 7 idei: sa radem, sa citim, sa gandim, sa ne jucam, sa fim buni si bineinteles sa iubim, deoarece dragostea este ratiunea de a trai.

De la unirii pana la romana pe jos.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s