The philosopher of feelings (the new yorker)

Rectifica putin te rog. 🙂 Abia in a doua parte a cursului nu ai mai simtit durere…. Eu nu cred ca m-as desparti de cineva atunci cand acea persoana simte durere dar am copiat cu atentie modul in care o sa traiesc de acum despartirile cotidiene. Cu demnitare. Multumesc!

Am mers cu metroul si acum sunt in ratb. Primele cuvinte spuse de fete au fost despre cat de slaba a fost prestatia ta de azi, de pana acum. Interesanta latura ta masochista, sa lasi durerea simpla (cea tratata cu o aspirina) sa-ti conduca viata. Ce e atat de interesant sa-i simti nivelul? Cu ce-i ajuta pe ceilalti? Dar pe tine? Daca eu nu ma deconectez atunci cand ma doare, tu cum constientizezi acest lucru (ca nu esti ok)? Sunt intrebari pe care mi le pun din dorinta de a explora si alte minti conectate la mintea mea. Aseara am adormit tarziu si azi la fel…

Ai vazut ce amica nebuna am. Domina barbatii. Pe mine nu. :))

Colega de care iti povesteam pana la urma a luat decizia corecta. Trei zile am pistonat-o la cap. “alegi prezentul sau viitorul?”. Si va demusiona. Asa si eu. Dat mai intai incep sa ma pregatesc sufleteste.

Acum e momentul sa ma retrag putin, cateva zile, deoarece simt ca trebuie sa ma gandesc (rememorez) la sentimentele nobile care le-am simtit si pe care doresc sa le mai simt in continuare pentru o frumoasa fiinta umana. Pe curand, cu surpriza mult asteptata.

Deja nu mai exista durere, doar  ca va trebui sa te pui putin la ingrasat. 🙂

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s