de ce nu sunt de acord cu: “sa plangi, pana nu mai poti!”

“Poti sa plangi pana maine” sau “Adoarme mai repede daca plange” sau, una si mai buna, “Plansul il ajuta sa-si descarce emotiile negative”. Aceste cateva scenarii sunt despre plans. Mamica dispusa sa-si lase bebele sa planga, pana cand acesta reuseste sa adoarma singur, exista. Viata stresanta, timpul scurt si oboseala o fac pe mamica zilelor noastre, sa nu se mai lase usor impresionata de lacrimile unui bebelus.

Poate ca in piesa ta, din cand in cand, mai curg lacrimi de crocodil. Plansete, urlete, intr-un cuvant scandal. Bebele plange! Tacticos, tu, te duci in cealalta camera, pentru ca ai citit intr-o revista, sau, ai aflat de la un specialist ca: “plansul este bun”. Si, impacata de gandul ca ai mai pus o caramida la educatia copilului tau, astepti linistea, sau poate nu…

Daca bebelusul adoarme dupa o lunga repriza de plans si de frustrare, nu este ca si cand aceasta este cea mai buna cale pentru ritualul de culcare. Nup! Potrivit unui doctor pe care eu il admir, Gabor Maté, acest fenomen este mai putin cunoscut de parinti. In realitate, creierul bebelusului, ca sa scape de sentimentul coplesitor de abandon, se inchide pur si simplu. Este un mecanism neurologic automat. Bebelusul se da batut. Abandoneaza. Obiceiul de a-ti lasa copilul sa planga singur, pana oboseste si eventual pana adoarme, inneacat de plans, are efecte negative si ii afecteaza dezvoltarea emotionala pe termen lung. Mesajul este cu siguranta devastator. Cortexul prefrontal il decodeaza ca pe un mesaj obscur: un univers caruia nu-i pasa de el, de copil.

Mai mult, tot de la acelasi autor, am aflat ca dependenta, cateodata ucigatoare, de mancare, de shopping, de droguri, de putere, de sex, de fumat, de TV, etc, are o mare legatura cu emotiile negative (anxietatea si stresul) pe care mama le poate transmite bebelusului ei, in primii ani de viata. De aceea voi organiza cursurile mindfulness. Stai atent, deci. 🙂

Copilul care plange neincetat nu inseamna neaparat ca este un “mic tiran”, ci doar isi exprima astfel cele mai profunde nevoi – contactul emotional si fizic cu parintele. Daca copilul este lasat sa planga de unul singur, eventual pana adoarme, aceasta nu este decat o modalitate prin care societatea ignora nevoile de dezvoltare ale copilului. In schimb, iubirea si conexiunea sunt pentru acest copil cheia unui viitor mai bun, de succes. Mai conteaza si mediul, bineinteles!

imrs
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s